In domeniul securităţii, cibernetică sau fizică, controlul accesului reprezintă restricţia selectivă a accesului la anumite resurse. Permisiunea de a accesa anumite resurse poartă denumirea de “autorizare”. Încuietorile şi datele de login reprezintă două mecanisme de control al accesului.

Controlul fizic al accesului poate fi obţinut prin metode mecanice precum încuietori şi chei, sau prin metode tehnologice precum sistemele de control acces şi se referă la cine, unde şi când accesează anumite resurse. Un sistem de control acces determina cine şi când are permisiunea să între sau să iasă.

Controlul electronic al accesului foloseşte computere pentru a depăşi limitările sistemelor mecanice. Ele permit accesul în baza unor date de identificare, iar atunci când o fac, accesul este permis pentru o perioada predefinită de timp, iar operaţiunea este înregistrată electronic.

Pentru detalii suplimentare sau pentru o ofertă personalizată te invităm să foloseşti formularul de contact şi un specialist te va contacta în cel mai scurt timp.

Operarea unui sistem de control acces

Când datele de autentificare sunt prezentate cititorului, acesta le trimite către panoul de comandă. Acesta le compară cu cele din lista de acces predefinită şi permite sau refuză accesul, iar ulterior înregistrează electronic tranzacţia.

Sunt trei tipuri de informaţii necesare pentru autentificare:

• ceva ce ştie utilizatorul, precum o parola sau un PIN
• ceva ce are utilizatorul, precum un card de acces sau o cheie
• ceva ce defineşte unic utilizatorul, precum diferite măsuratori biometrice

Parolele sunt cel mai des folosite pentru a verifică identitatea utilizatorului înainte de a permite accesul în sistem. Recent, a început să fie folosit şi un alt tip de autentificare: o persoană cunoscută ce are permisiunea de a accesa sistemul şi care garantează pentru cel care solicită accesul.

Datele de acces

Datele de acces reprezintă un obiect fizic, o informaţie sau o caracteristică fizică ce permite deţinătorului accesul într-un sistem. De menţionat sunt cardurile de acces, amprentele, recunoaşterea fizionomiei, a irisului sau a vocii, dar şi tehnologiile noi precum “Near field communication (NFC)” sau “Bluetooth low energy”.

Componentele şi topolgia sistemelor de control acces

Un punct de control acces poate fi o uşa, turnicheţii, bariera parcării sau o altă barieră fizică, atunci când accesul este controlat electronic.
Un sistem de control acces are la baza o încuietoare electrică ce poate fi deschisă de un operator printr-un buton. Pentru a automatiză acest proces, este nevoie de un cititor care poate fi o tastatură, un cititor de carduri sau de coordonate biometrice. De obicei, cititoarele nu iau decizii, ci trimit informaţiile către un panou de comandă care le verifică într-o lista de acces predefinită.

Tipuri de cititoare

Cititoarele folosite în sistemele de control acces sunt clasificate în funcţie de capabilităţi:

• Cititoare standard: citesc cardul, PIN-ul sau/şi proprietăţile biometrice şi le trimit către panoul de comandă.
• Cititoare semi-inteligente: pot controla echipamentele de acces, însă nu iau nicio decizie. Datele de autentificare sunt trimise către panoul de comandă, acesta ia decizia şi o trimite înapoi către cititor.
• Cititoare inteligente: pot controla echipamentele de acces şi iau singure decizia de a permite sau de a refuza accesul. Panoul de comandă actualizează configuraţia şi stochează electronic tranzacţiile generate de aceste cititoare.

Unele cititoare pot avea funcţii adiţionale, precum un afişaj LCD, cameră video sau microfon.