Sistemele de securitate sunt proiectate pentru a detecta intruziunea într-o clădire sau o zonă și sunt utilizate în cazul proprietăților rezidențiale, comerciale, industriale sau militare. Sistemele de alarmare auto, de asemenea, protejează vehiculele și conținutul acestora.

Unele sisteme de alarmare servesc unui singur scop, acela de protecție antiefracție. Sistemele combinate asigură atât protecție împotriva incendiului cat și a intruziunilor. Sistemele de alarmare la efracție pot fi, de asemenea, combinate cu sisteme de supraveghere audio-video pentru a înregistra în mod automat activitățile intrușilor, și pot interacționa cu sistemele de control pentru ușile încuiate electric. Sistemele variază de la mici sirene de sine stătătoare, la sisteme complicate, cu zone multiple, monitorizate și controlate cu ajutorul computerului.

Pentru detalii suplimentare sau pentru o ofertă personalizată te invităm să foloseşti formularul de contact şi un specialist te va contacta în cel mai scurt timp.

Componentele unui sistem antiefracţie

Sistemele simple de alarmare sunt alcătuite din unul sau mai mulţi senzori pentru detecţia intruziunilor, la care se adaugă un dispozitiv de alarmare. Totuşi, un sistem obişnuit de alarmare ar trebui să conţină următoarele:

• Unitatea centrală de control citeşte informaţiile de la senzori, urmăreşte stările de armare/dezarmare şi semnalizează intruziunile.
• Senzorii sunt echipamente care detectează intruziunile, folosind o varietate de metode precum urmărirea deschiderii uşilor sau a ferestrelor sau detectarea mişcării, a sunetelor sau a vibraţiilor dintr-o incintă.
• Dispozitivele de alarmare semnalizeaza intruzinea. De cele mai multe ori, acestea sunt sirene si/sau lumini de semnalizare.
• Tastatura este un dispozitiv mic, de obicei montat pe perete, care reprezintă interfaţa dintre utilizator şi sistemul de alarmare. Pe lângă butoane, tastaturile au de obicei un afişaj şi/sau lumini indicatoare.
• Legăturile dintre componente sunt relizate fie prin cabluri, fie prin legături radio.
• Dispozitivele de securitate sunt cele care ajută la detectarea intruşilor, precum camerele de supraveghere sau luminile de semnalizare.

De cele mai multe ori, sistemele de alarmare la efracţie sunt combinate cu servicii de monitorizare, iar în cazul unui eveniment, unitatea centrală contactează în mod automat dispeceratul de monitorizare folosind o linie telefonică sau o conexiune la Internet.

Tipuri de senzori

Întrerupătoarele magnetice închise ermetic sunt fie deschise, fie închise, atunci când se află sub influenţa câmpului magnetic generat de un alt magnet.

Detectoarele pasive prin infrasrosu (PIR) sunt folosite pentru a detecta mişcarea şi sunt cei mai uzitaţi senzori pentru sistemele de alarmare. Se montează de obicei pe perete sau pe tavan şi pot acoperi atât zone limitate, cât şi 360° în zona în care sunt montaţi.

Detectoarele ultrasonice folosesc frecvenţe între 15kHz şi 75kHz pentru a transmite unde sonore imperceptibile de oameni. Folosind principiul Dopler, orice modificare a frecvenţei undei sonore recepţionate faţă de cea emisă este cauzată de mişcarea unui obiect.

Detectoarele cu microunde transmit microunde şi măsoară modificările undelor recepţionate. Pentru a reduce alarmele false, aceste detectoare pot folosi şi un senzor PIR.
Radarul compact pentru supraveghere emite şi recepţionează microunde precum detectoarele cu microunde, însă poate detecta locaţia precisă a intruşilor. De asemenea, aceste mini-radare pot determina cu precizie distanţa, viteza, direcţia şi dimensiunile unui obiect.

Celulele foto-electrice detectează prezenţa unui intrus prin transmisia unor impulsuri luminoase şi măsurarea undelor recepţionate. Se pot instala mai multe astfel de celule pentru a construi bariere foto-electrice, atât la interior cât şi la exterior.

Detectoarele de geam spart sunt detectoare acustice care se montează în apropierea ferestrelor şi sunt folosite pentru protejarea spaţiului interior.

Detectoarele seismice de geam spart sunt cunoscute sub numele de “senzori de şoc” şi sunt diferite de cele de geam spart prin aceea că se instalează direct pe geam şi măsoară frecvenţa undei de şoc.

Detectoarele de fum, căldură şi monoxid de carbon sunt fie senzori de fum prin ionizare, fie fotoelectrici şi declanşează alarma atunci când fumul pătrunde în interiorul lor. Cei fotoelectrici declanşează mai repede, înainte de apariţia flăcării. Deşi un sistem de alarmare poate fi prevăzut cu aceşti senzori, nu este obligatoriu să îndeplinească toate cerinţele legale pentru a fi considerat un sistem anti-incendiu.

Senzorii de mişcare sunt echipamente ce pot folosi undele infraroşii, ultrasunetele, vibraţiile sau contactul direct pentru a detecta mişcarea. De cele mai multe ori se folosesc două sau mai multe categorii de senzori de mişcare pentru a reduce alarmele false.

Senzorii pentru drumul de acces se folosesc cu precădere în sistemele de alarmare din mediul rural sau în aplicaţiile comerciale pentru a semnaliza vizitele neaşteptate.

Senzorii de vibraţie sunt folosiţi pentru a proteja structural obiectivul. Tehnologia se bazează pe un mecanism instabil care poate întrerupe circuitul electric în cazul apariţiei unei unde perturbatoare.

Senzorii pasivi de detecţie a câmpului magnetic folosesc câmpul electromagnetic generat de două fire electrificate, paralele, îngropate în pământ sau amplasate pe un zid. Câmpul eletromagnetic este perturbat de orice prezenţa, iar perturbările, analizate de un procesor, pot genera alarme.

Senzorul de proximitate prin câmp electromagnetic este alcătuit din două fire, unul de măsură şi control, iar cel de-al doilea electrificat şi care generează câmpul electromagnetic. Schimbările survenite în câmpul electromagnetic sunt detectate imediat şi, în urma unei analize, pot genera alarme.

Sistemele microfonice sunt folosite de obicei pentru a detecta intrusul atunci când încearcă să sară peste un gard de sârmă şi se bazează pe un procesor care poate diferenţia undele sonore.

Cablurile de fibră optică sunt folosite pentru a măsura diferenţa dintre intensitatea luminii care pleacă şi a celei care se întoarce prin miezul de sticlă.

Gardul electrificat constă în cabluri electrificate cu scopul de a îndepărta eventualii intruşi. De asemenea, orice atingere a acestora determina o schimbare a caracteristicilor curentului electric şi, implicit, poate genera alarme.